Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.
Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.
Biserica Mănăstirii Cetățuia, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, este amplasată în mijlocul incintei. Ea a fost studiată îndeaproape, la începutul secolului al XX-lea, de arhitectul Gh. Lupu și de inginerul și istoricul Gheorghe Balș care au remarcat că această biserică este o copie simplificată a Bisericii Trei Ierarhi.
Biserica Mănăstirii Cetățuia este construită în plan triconc, cu absidele naosului și altarului semicirculare în interior și poligonale în exterior, fiecare absidă având câte trei ferestre. Edificiul este înconjurat de un brâu torsadă de piatră, încadrat de câte o friză ornată de frunze sculptate în relief. În registrul superior se află câte două rânduri de ocnițe, cele de sus fiind mai mici decât cele de jos. Zidurile exterioare sunt sprijinite de șapte contraforturi, care nu se înalță niciodată deasupra brâului median. Ușile și ferestrele sunt construite în stil gotic, cele mai mici fiind încadrate de o rețea de baghete încrucișate.
Biserica are două turle octogonale aflate deasupra pronaosului și naosului și construite pe două baze: prima pătrată și a doua stelată. Pe turle se află firide alungite, patru ferestre dreptunghiulare mici dispuse în cele patru puncte cardinale, patru contraforturi mici și trei rânduri de ocnițe (două deasupra arcadelor și unul la baza pătrată).
Interiorul lăcașului de cult este compartimentat
în pridvor închis, pronaos, naos și altar.
În pridvor se intra prin două uși laterale amplasate pe laturile de nord și de sud, având chenare dreptunghiulare și fiind împodobite cu muluri. Cea de pe latura nordică este în prezent zidită. În timpanul ușii, într-o cruce cu brațele egale și rotunjite, este sculptată stema Moldovei: capul de bour care susține o coroană ce este prevazută cu o cruce pe mijloc, având câte un leu de o parte și de alta.
Pridvorul înalt, de formă dreptunghiulară și cu bolți sferice pe pandantivi, este luminat de două ferestre pe latura vestică. Între pridvor și pronaos se află un zid despărțitor având la mijloc o ușă cu chenar dreptunghiular, format în brâu torsadă. Zidul despărțitor dintre pronaos și naos a fost dărâmat, fiind înlocuit cu două coloane puternice de secțiune octogonală, cu capiteluri, sprijinind trei arcade. În biserică s-au mai păstrat din vechiul mobilier doar strana domnească și cea arhierească, bogat decorate cu frunze, flori aurite și îngeri cu mâinile întinse Ansamblul pictural al bisericii este de o mare valoare artistică. Biserica a fost pictată în 1673, în frescă, de meșteri aromâni, frații Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina (Grecia), ajutați de zugravii români Nicolae "zugravul cel bătrân" și Ștefan care lucraseră și la pictarea Bisericii Trei Ierarhi. Pictura originală nu s-a păstrat decât parțial, restul picturilor fiind modificări din secolul al XVIII-lea și din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea. Biserica a fost repictată în perioada 1827-1837 culoare peste culoare, inscripțiile icoanelor fiind în grecește, iar „zugravul însuș pare că ș'a ficsat chipul pe păreți, într'un costum greco-arnăuțesc”. Picturile in pridvor s-au păstrat cel mai bine, remarcând aici "Arborele lui Iesei", "Judecata de apoi", "Scara lui Climax" și sfintele pictate în medalion.
În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703), fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu flori cu fire de aur și cu brandemburguri. Sunt de remarcat și figurile sfinților pictați în picioare sub ferestrele din pronaos și naos, sfinți care au aureolele decorate în relief cu ornamente care diferă de la unul la altul.
În pronaos se află două nișe, unde au fost înmormântate câte două persoane. În partea sudică a pronaosului se află nișa unde au fost înmormântați domnitorul Gheorghe Duca și fiica sa, Maria. Doamna Maria, fiica ctitorului, a fost îngropată acolo în anul 1672, pe lespedea sa funerară, mică și frumos sculptată, aflându-se următoarea inscripție în limba greacă: „Aici se odihnește Doamna Maria, fiica lui Io Duca Voievod, anul lui Hristos 1672 septembrie 13”.
În aceeași nișă, mai la vest, se află mormântul ctitorului, Gheorghe Duca (Duca Vodă cel Bătrân). Acesta a murit la 24 martie 1685 în orașul Liov (astăzi în Ucraina), unde fusese dus de poloni. În anul 1693, fiul său, Constantin Duca, voievod al Moldovei (1693-1695, 1700-1703), i-a adus osemintele în țară și i le-a îngropat în nișa din peretele sudic al bisericii Mănăstirii Cetățuia. Peste mormânt nu a fost pusă însă o piatră funerară. Mult timp s-a exprimat îndoiala că domnitorul a fost îngropat aici, din moment ce nu s-a pus nici o lespede pe mormânt, totuși cercetările arheologice din 1933 au confirmat existența unor rămășițe pământești aici.
În peretele nordic al pronaosului se află o altă nișă, care fusese pregătit probabil pentru Doamna Anastasia, soția ctitotorului. Mormântul a rămas gol, Doamna Anastasia fiind înmormântată în Biserica Albă, care se afla pe locul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană din Iași. Mai la sud, în aceeași nișă, au fost înmormântați fratele domnitorului, Saul și fiul său, Ioniță. Inscripția de pe lespedea funerară nu a putut fi descifrată în totalitate, pe ea fiind scris în limba greacă următorul text: „Aici se odihnește robul lui Dumnezeu ... frate al lui Io Duca Voievod ... a fiului său Ioniță cu Maria”.
Biserica a fost înzestrată cu odoare de preț și veșminte scumpe, după cum relatează cronicarul Nicolae Costin. Multe dintre acestea s-au pierdut din cauza neglijenței egumenilor greci.[ S-a mai păstrat un Orar din catifea roșie, decorat de Doamna Anastasia cu broderii lucrate cu fir de aur și argint, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: „Acest aurar l-a făcut Io Duca Voievod și doamna sa Anastasia și l-au dat sfintei mănăstiri Cetățuia în anul 7178 (=1670)”.
De asemenea, în Sala Gotică, se mai expusă o Evanghelie în limba greacă, ferecată în argint, tipărită la Veneția în 1737, care a fost dăruită Mănăstirii Cetățuia la 20 august 1749 de către voievodul Constantin Mihail Cehan Racoviță (1749-1753, 1756-1757). Donatorul a scris la începutul evangheliei o inscripție de donație în limba greacă și la pagina 85 o inscripție de ferecare a evangheliei în limbile slavonă și română, ambele inscripții terminându-se cu un blestem al donatorului către cei care ar îndrăzni să strămute cartea din Mănăstirea Cetățuia.
În curtea bisericii, lângă turnul clopotniță, se află două clopote vechi așezate pe postamente de lemn. Pe unul este scrisă o inscripție în limba greacă în care se spune că a fost donat de Duca Vodă în anul 1669: „Acest clopot s-a dăruit la venerata și sfânta mănăstire Cetățuia, a sfinților, vestiților, pretutindeni lăudaților și în frunte mergători Apostoli Petru și Pavel, de către preacucernicul și preastrălucitul Domn a toată Moldova și ctitor, domn domn Io Duca Voievod, spre veșnică pomenire. În anul 1669”. Cu privire la acest clopot, N.A. Bogdan relatează o legendă potrivit căreia acest clopot a denumit "Buciumul lui Duca-Vodă" deoarece avea un sunet deosebit de puternic. El se afla la un cioban bogat din Munții Dornei, de la care a fost luat și dus la Cetățuia. Ciobanul și-a părăsit turmele și s-a dus la mănăstire unde, după ce a ascultat câteva minute sunetul clopotului, a rămas nemișcat.
Pe al doilea clopot se află o inscripție în limba latină („Anno domnini 1669; omnis spiritus laudet dominum; divino auxilio fudit me Gherhardus Benning. Ghedane”), completată cu o alta în limba greacă în care se arată că clopotul donat în 1669 a fost sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816 („+ Petru și Pavel; din întâmplare sfărămându-se acest clopot s-a făcut din nou cu cheltuiala panului Iota, fiind arhimandrit și catigumen domnul Matei, în anul 1816, aprilie 23”).
O parte din manuscrisele de la Mănăstirea Cetățuia au fost duse la Arhivele Statului din București și la Biblioteca Academiei Române.
fonte: @edisonmariotti #edisonmariotti
colaboração:
Gabriela Mangirov
www.turismcultural.ro/iasi-manastirea-cetatuia.html
--in
Citadel Hill
Mănăstirea fortress of Iasi is an Orthodox monastery of monks, founded in the eighteenth century by Prince Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 and 1678-1683).
Situated on a high hill and steep south side of Iasi, where you can see a beautiful panorama of the city, fortress monastery slender silhouette dominating the landscape, surrounded by an imposing tower and surrounded by a stone wall since ground.
It was built from the start as a medieval fortified complex capable of offering the prince and the boyars a support for armed resistance against the invaders. Here there was a printing press with Greek letters brought from Venice. Having reached a ruin in the late nineteenth century, the monastery was restored in the interwar period on the initiative of historian Nicolae Iorga.
Fortress Monastery Church, dedicated to St. Peter and Paul, is located in the middle of the enclosure. She was closely studied in the early twentieth century by architect Gh. Lupu and engineer and historian George Bals who noted that this church is a simplified copy of the Three Hierarchs Church.
Fortress Monastery Church is built conch plan with semicircular apses of the nave and altar inside and outside polygonal, apse with three windows each. The building is surrounded by a belt twisted stone, framed by a frieze adorned by leaves carved in relief. In the upper register are two rows of niches, the top is smaller than the bottom. The exterior walls are supported by seven buttresses, which never rises above the median waist. Doors and windows are built in the Gothic style, the lowest being framed by a network of crossed sticks.
The church has two octagonal towers above the narthex and nave and built on two bases: first square and two stars. The towers are elongated niches, four small rectangular windows arranged in the four cardinal points, four small buttresses and three rows of niches (two arches above and one from a square base).
The interior of the worship is divided into enclosed porch, narthex, nave and altar.
The porch is entered through two side doors located to the north and south, with rectangular borders and is trimmed with moldings. The northern side is currently built. In eardrum door in a cross with equal arms and rounded sculpted coat of arms of Moldova: Bull head which supports a crown is provided with a cross in the middle, having a lion one side.
High porch rectangular and vaulted ball on pendants, is lit by two windows on the west side. Between the porch and narthex is a middle wall of partition with a door framed rectangular format in torsade de waist. The wall separating the narthex and nave was demolished, replaced with two strong columns of octagonal section, with capitals supporting three arches. In the church were preserved only the old furniture and the bishop pew reign, richly decorated with leaves, flowers and angels with outstretched hands gilded the frescoes of the church is of great artistic value. The church was painted in 1673 in fresco, craftsmen Macedo, brothers Michael, George and Dima in Ioannina (Greece), assisted by Nicholas Romanian painters' the elder painter "and Stephen, who had worked at painting Three Hierarchs Church. The original painting was not preserved only in part, the remaining paintings are changes in the eighteenth century and the fourth decade of the nineteenth century. The church was repainted in the period 1827-1837 color over color, icons are inscriptions in Greek and "painter himself seems he seem fixed on his face unto a Greek-Albanian costume." The paintings in the porch were mostly kept remarking here "Tree of Jesse", "Doomsday", "Climax's Ladder" and holy painted medallion.
In the narthex, the west wall was preserved votive painting the founder's family is represented: Prince Gheorghe Duca, Mrs Anastasia, Lady Catherine (mother probably ruler), Constantin Duca (who will reign between 1693-1695 and 1700-1703) his daughter Elena (chronicler Nicolae Costin future wife), his daughter Maria, along with another child, whose name can not decipher. They are painted in ceremonial costumes embroidered with gold thread flowers and brandemburguri. I noticed the standing figures of saints painted in the narthex and nave windows, saints who's halo in relief decorated with ornaments that differ from one another.
In the narthex there are two niches, where two persons were buried. In the southern part of the narthex is a niche where they were buried ruler Gheorghe Duca and his daughter, Maria. Mrs. Maria, daughter of the founder, was buried there in 1672 on his funeral slab, small and beautifully sculpted, being the following inscription in Greek: "Here lies Mrs Maria, the daughter of Prince Duca Io, the year of Christ 1672 September 13 ".
In the same niche, further west is the tomb of the founder, Gheorghe Duca (Duca Voda the Elder). He died on March 24, 1685 in the city of Lviv (today in Ukraine), where he had been taken by Poland. In 1693, his son, Constantin Duca, prince of Moldavia (1693-1695, 1700-1703), brought the remains in the country and buried them in the niche of the southern wall of the fortress monastery church. Over the grave but was not called a tombstone. His long doubted that the prince was buried here, since it did not put any slab on the grave, though excavations in 1933 confirmed the existence of mortal remains here.
The north wall of the narthex is another niche, which was probably prepared for Mrs. Anastasia, wife ctitotorului. The tomb was empty, Mrs. Anastasia was buried in White Church, which is the place where the Metropolitan Cathedral in Iasi today. Further south, in the same niche, the prince was buried brother, Saul and his son Ionita. The inscription on the gravestone funeral could not be fully deciphered, on it being written in Greek the following: "Here lies the servant of God ... brother of Prince Duca Io ... his son with Maria Ionita".
The church was endowed with precious jewels and expensive dresses, as chronicler Nicolae Costin. Many of these were lost due to negligence abbots Greeks. [It was also observed a red velvet Opening, Mrs. Anastasia decorated with embroidery with gold and silver thread, which is the following inscription in Slavonic: "This goldsmith Io made Prince and Ms. Anastasia Duca and gave him the holy monastery fortress in the year 7178 (= 1670) ".
Also in Gothic Hall is more exposed Gospel in Greek, silver plated printed in Venice in 1737, which was given to the monastery fortress on 20 August 1749 by the ruler Constantin Mihail Cehan Racoviţă (1749-1753, 1756- 1757). The donor wrote to the beginning of the gospel donation inscription in Greek and on page 85 of the Gospel ferecare an inscription in Slavonic and Romanian, both ending with an inscription of the donor curse to those who would dare to uproot the book of monastery fortress .
In the churchyard, near the belfry, two old bells are placed on wooden pedestals. On the one written an inscription in Greek which says it was donated by Duca Voda in 1669: "This bell was given to the revered and sacred monastery fortress, the saints, heralds everywhere Praiseworthy and Peter go ahead and Paul, by Reverend and the bright Morning gentleman throughout Moldova and founder, Sir Sir Io Duca Prince, for eternal remembrance. In 1669 ". On this bell, N.A. Bogdan relates a legend that this bell called "Duca's horn" because it had an extremely loud. He was a rich shepherd Dorna Mountains, from which it was taken and brought to the Citadel. The shepherd has left the flock and went to the monastery where, after listening to the sound of the bell a few minutes remained motionless.
The second bell is an inscription in Latin ("Anno Domini 1669; omnis spiritus Laudet dominum; divine auxilio Gherhardus fudit me Benning. Ghedane"), completed another Greek showing that bell donated in 1669 was broken, the plan's expense Iota redone in 1816 ("+ Peter and Paul accidentally shattering this bell was made again Iota plan's expense, the Archimandrite and Mr. Matthew catigumen, in 1816, 23 April") .
Some of the manuscripts from the monastery fortress were taken to the State Archives in Bucharest and the Romanian Academy Library.
